Organizaţia Naţiunilor Unite şi-a desemnat, la 10 decembrie 2010, câştigătorii în domeniul Drepturilor Omului. La Chişinău, în somptuoasa Sală de Expoziţii „C. Brâncuşi”, în chiar Ziua Internaţională a Drepturilor Omului, a fost organizată înmânarea premiilor O.N.U., premii care sunt acordate pentru dedicaţie, originalitate şi creativitate. Cei care s-au manifestat activ în domeniul promovării şi protecţiei drepturilor omului au beneficiat şi în acest an de premii valoroase în cadrul Galei Drepturilor Omului, organizată de reprezentanţa din Republica Moldova a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Aşadar, în categoria mass-media, un premiu i-a fost decernat revistei „Florile Dalbe” pentru pagina tematică lunară “Drepturile mele, ce să fac cu ele?” , o întrebare la care au răspuns copiii în ediţia cu acelaşi titlu, coordonată de Eudochia Verdeş, jurnalistă premiată pentru mediatizarea drepturilor omului în zonele rurale şi printre copii.
DE CE revista noastră dragă se numeşte „Florile Dalbe”?
Salutare, dragă „De ce?”!
Am observat că acest izvor cu apă cristalină pe nume „Florile Dalbe” potoleşte setea de bine şi frumos a multor mii de copii, adolescenţi şi chiar maturi. Sunteţi o echipă redacţională care ştie să muncească cu talent şi dăruire pentru noi, copiii. Am observat că, în fiece lună, tirajul „Florilor Dalbe” tot creşte şi creşte, încât acum el este cu peste 3 mii de exemplare mai mare decât la începutul lui 2009. Vă doresc s-o ţineţi tot aşa şi în 2010 şi în 2011! Şi, pentru că ne aflăm în toiul campaniei de abonare, pentru a doua jumătate a anului, sunt curios să vă întreb, împreună cu alţi colegi de-ai mei care deja şi-au reînnoit abonamentele: DE CE revista noastră dragă se numeşte „Florile Dalbe”? Ce semnifică acest titlu? De ce anume această revistă s-a învrednicit de Premiul Internaţional pentru Calitate şi Excelenţă „Steaua Calităţii”, categoria Aur? Chiar aţi fost la Paris să primiţi această distincţie?
– Şi eu eram gata să vă adresez aceeaşi întrebare! poate exclama careva dintre cititorii noştri de dată recentă.
– Şi eu!.. Şi eu!.. Şi eu!.., i se pot alătura lui Andrei Bordian sute şi chiar mii de elevi, căci numărul cititorilor „Florilor Dalbe”, într-adevăr, a sporit simţitor, dorindu-ne să fie şi mai mare pe viitor.
Deci, întrebarea este de interes general şi merită să răspundem la ea în aceste zile, când campania de abonare e în plină desfăşurare. Aşadar, dragi prieteni, ţineţi în mână o revistă cu vechi tradiţii culturale şi cu o istorie de circa 70 de ani…
– Păi, oare „Florile Dalbe” se numea ziarul la începuturile sale? sare cu vorba careva dintre părinţii sau buneii voştri, care ţin minte cum se numea ziarul pe când erau şi ei copii.
– Şi cum se numea? nu-şi poate stăpâni curiozitatea autorul întrebării.
Primul ziar al copiilor din Moldova se intitula în spiritul vremurilor de atunci: „Schimbul leninist”. El a văzut lumina tiparului în martie 1941. Însă, la drept vorbind, pe teritoriul republicii noastre, până în iunie 1940, era difuzată pe larg „Dimineaţa copiilor”, o revistă săptămânală (supliment la ziarul maturilor „Dimineaţa”) inspirată din tradiţia franceză şi cea germană de a edita ziare şi reviste destinate copiilor. Astfel, într-o anumită măsură, „Schimbul leninist” era menit să umple acel gol informaţional ce se crease în mediul elevilor basarabeni. După pauza din anii celui de-al Doilea Război Mondial (1941-1945), ziarul şi-a reluat apariţia, dar cu titlul modificat: „Tânărul leninist”. Publicaţia, fireşte, fusese concepută să educe tânăra generaţie în spiritul ideologiei marxist-leniniste, fiind destinată octombreilor şi pionierilor. Totuşi, graţie unor scriitori şi oameni de cultură valoroşi, care au stat la cârma ziarului sau au făcut parte din colectivul de creaţie, printre care Grigore Vieru, Aureliu Busuioc, Liviu Damian, Gheorghe Marin, Vitalie Filip, Ion Sclifos, Gheorghe Gheorghiu, Arhip Cibotaru, Gheorghe Malarciuc, Mihail Ion Cibotaru, Gheorghe Blănaru, Axentie Blanovschi, Filip Mironov, Ariadna Şalari, Ludmila Vătavu, Aurel Ciocanu şi mulţi alţii, ziarul elevilor nu se limita doar la „potcovirea” ideologică a „tinerilor leninişti”. Dincolo de balastul ideologic, ziarul promova activ creaţia literar-artistică a copiilor, oglindea veridic viaţa lor spirituală, afirmându-se drept o preţioasă publicaţie periodică de cultură generală. Nu întâmplător anume în acest ziar au debutat majoritatea scriitorilor noştri.
Revista se numeşte „Florile Dalbe” din 1990. Vorba e că, în spiritul reformelor gorbacioviste, ziarul a renunţat definitiv la balastul ideologic, transformându-se dintr-o publicaţie periodică pentru pionieri într-o revistă educativ-cognitivă şi literar-artistică pentru toţi elevii. Se impunea, deci, şi găsirea unui titlu nou. După mai multe căutări şi dezbateri, în prima pagină a revistei a apărut denumirea „Florile Dalbe”. Am optat pentru acest titlu din mai multe considerente. Mai întâi, pentru că este un străbun refren de colindă, iar colinda s-a aflat mereu alături de copilărie, căci cine, dacă nu voi, copiii, umblă cu colinda? Mai apoi, pentru că „Florile Dalbe” este un simbol plăsmuit de imaginaţia colectivă a neamului nostru, simbol ce semnifică Reînnoirea. Cântate în ajun de An Nou, încă de pe când schimbarea anului avea loc pe 1 martie, colindele populare subliniau insistent ideea de floare. Pentru că abundenţa de floare înseamnă şi abundenţă de roadă. Însă poporul se gândea nu numai la hrana materială, ci şi la cea spirituală. Astfel florile din colindă sunt neapărat „dalbe”. Iar „dalb” înseamnă nu numai alb, ci şi curat, neprihănit, gingaş, luminos, strălucitor… Aşa îşi doreau strămoşii noştri să le fie viaţa, sufletul şi cugetul în noul an. Aşa ne dorim noi, dragi cititori, să vă fie viaţa, sufletele şi cugetele în anul 2010, în toţi anii care vin, întreaga voastră viaţă.
În plus, ţin neapărat să vă comunic un amănunt sugestiv: spre surprinderea mea, am descoperit că a existat deja o revistă „Florile Dalbe”. Ea a fost editată bilunar la Bârlad în anul 1919, sub conducerea unui Comitet în frunte cu scriitorul George Tutoveanu. Acea revistă era de asemenea preocupată de educaţia copiilor şi adolescenţilor. Aşa dar, tradiţia „Florilor Dalbe”, ca titlu de revistă, este una de vocaţie istorică. Şi, nu în ultimul rând, „Florile Dalbe” se asociază de minune cu înşişi voi, copiii, care sunteţi florile vii ale vieţii, cu înseşi copilăria şi tinereţea, care-s florile vârstei omeneşti. Iată de ce noi, colaboratorii de azi ai „F. D.” decorate, în 2008, cu un fel de Oscar al Calităţii (da, dragă Andrei Bordian, am călătorit personal la Paris, de unde am adus preţiosul trofeu, înmânat mie în cadrul unui Congres Internaţional al Calităţii), ne străduim ca fiecare număr al revistei, prima în Moldova revistă săptămânală color în format de ziar, să fie un veritabil colind pentru mintea şi sufletul tuturor copiilor şi adolescenţilor, de la clasa a II-a la clasa a XII-a. Deci, „Florile Dalbe” a devenit o publicaţie periodică de vocaţie europeană, contribuind la educaţia elevilor în baza valorilor naţionale şi general-umane, cultivându-le alese calităţi cetăţeneşti. Efortul echipei a fost răsplătit şi în anul 2009 prin decernarea Premiului Internaţional „ERA CALITĂŢII”, categoria Platină, care urma să-mi fie înmânat la Geneva, dar n-am putut să mă prezint din mai multe motive. Premiul, însă, a rămas în vigoare şi voi pleca neapărat să-l primesc, consolidând certitudinea cititorilor precum că „Florile Dalbe”, chiar dacă peste câteva luni, în martie 2011, vor împlini 70 de ani de necuntenă înflorire, nu se vor ofili nicicând!
Ion ANTON