Iurie Colesnic

Efigii de pe Columna Noastră

DOI SAVANŢI DEVOTAŢI CA DOI OSTAŞI…

Muzeul de Etnografie şi Istorie Naturală din Chişinău a fost fondat în 1889, în baza primei expoziţii agricole din Basarabia.

Clădirea a fost construită în anii 1903-1905 conform proiectului lui Vladimir Ţiganco. Era în perioada când arhitectura fusese influenţată de curentul mauritan şi al oraşelor din Asia Mijlocie.

Acest arhitect a avut doi fii, tot celebri în Basarabia. Unul, Vladimir, a fost arhitect, iar cel de-al doilea, Nicolae, a fost om politic, a condus fracţiunea ţărănistă în Sfatul Ţării. A murit în puşcăriile comuniste din Rusia Sovietică.

Pentru a pune bazele unui  muzeu ştiinţific, conform rigorilor europene, conducerea Zemstvei basarabene a decis să apeleze la specialişti străini. În felul acesta au fost antrenaţi în activitatea de formare a colecţiei doi cehi: Frantz Ostermann şi Albina Ostermann. Ei au pus bazele primei colecţii, iar deja în 1906, pe teritoriul muzeului, a fost fondată prima grădină botanică din Basarabia.

Biografia lui Frantz Ostermann (1844, Bohemia — 15.XI. 1905, Chişinău), expusă într-o formulă enciclopedică, este relativ modestă. Dar actul ştiinţific pe care l-a modelat este unul de o incomensurabilă importanţă.

A fost custode al Muzeului de Zemstvă (1891). Creator al colecţiilor care au stat la baza expoziţiilor Muzeului Ţinutal. S-a stabilit în Basarabia în 1881. A obţinut medalii la mai multe expoziţii: Chişinău, 1889, expoziţia industrial-agricolă, medalia de argint pentru colecţia ornitologică; Petersburg 1894, medalia de aur ş.a. Referindu-se la activitatea sa, profesorul V. Şeveakov considera că „Locul Dumneavoastră nu e la Chişinău, ci la Academia de Ştiinţe din Petersburg”. Soţia lui, Albina Ostermann, ajunsă custode al Muzeului de Zemstvă după decedarea soţului, a editat lucrarea acestuia Notiţe despre păsările din Basarabia.

Alături de soţul său, Albina Ostermann (?. 1856 – ?.1936, Chişinău), a  fost custode şi muzeograf.

A sosit la Chişinău, în 1891, de la Praga, împreună cu soţul ei Frantz Ostermann. Au organizat aici o colecţie muzeală pe lângă zemstva locală, graţie căreia, în 1889, va fi posibilă fondarea Muzeului din Chişinău. Din 1905, după moartea soţului, este angajată în calitate de custode al muzeului. A editat scrierile soţului său (Notiţe despre păsările Basarabiei), lucrarea proprie Catalogul explicativ al Muzeului Agricol, Zoologic şi Meşteşugăresc al Zemstvei Basarabene şi a contribuit la editarea albumului Covoare basarabene (Lepzig, 1912). Deşi a fost persecutată de unii directori ai muzeului, Albina Ostermann şi-a îndeplinit cu sfinţenie obligaţiile de serviciu, devenind o legendă pentru toţi muzeografii basarabeni.

Departe de patria lor, cei doi soţi Ostermann au fost doi ostaşi fideli ai ştiinţei muzeografice şi, graţie lor, noi astăzi ne putem mândri cu un muzeu de toată frumuseţea.