Iulian Filip

Eminescu
La naşterea Sa
pe cer n-a ars nici o stea —
în harpe s-au preschimbat cu toate,
coborând în frunze şi ape,
grămădindu-se – lacuri şi tei –
lângă primii paşi ai Săi,
la-ntâiul Său cuvânt
să-i prindă legământ:
cît o fi, în umăr să poarte
povara harpelor preschimbate.
Şi-a-ngropat în strună cărările,
când l-au răpit depărtările,
cărări cu frunze de tei,
sfinţite-n mirarea din ochii săi,
cărări cu harpe urcând
în ceruri pe rând –
de sus, din tării să presoare
calde mărgăritare,
ploi de luceferi şi stele
peste cerul câmpiei mele.