Dumitru Batâr

DIALOGUL  GENERAŢIILOR
Savantul  Dumitru BATÂR, doctor habilitat în chimie, profesor universitar,  laureat al Premiului de Stat, este omul de cultură care întotdeauna a oferit mesaje înţelepte tinerei generaţii . Ca bătrân dascăl ce este, s-a arătat a fi receptiv şi de data aceasta, căzând de acord să susţină un „dialog al generaţiilor” în scopul de a promova adevăratele virtuţi şi deprinderi omeneşti printre cititorii reviste „Florile Dalbe”, revistă în care, în anii trecuţi, a susţinut rubrica „Dincolo de formule”.
Dumitru BATÂR:
„CONŞTIINŢA NAŢIONALĂ ESTE LUMINA HARULUI, A VIRTUŢILOR ŞI A INTELIGENŢEI NOASTRE”
- Vă cunosc drept un om de ştiinţă care, întreaga sa viaţă, a muncit necontenit atât în domeniul formulelor chimice, cât şi pe tărâmul publicisticii, dăruindu-ne mai multe cărţi cognitive despre confraţii dvs. de ştiinţă, dar şi despre viaţa lor şi a dumneavoastră,  povestită filă cu filă, în volumul „Anotimpul mărturisirilor” (2009). Performanţele obţinute de dvs. sunt datorate unei munci cotidiene pline de abnegaţie. Ce aţi dori să le vorbiţi tinerilor despre muncă?
- Am acceptat cu plăcere invitaţia de a susţine acest dialog,  fiindu-mi oferită ocazia de a adresa câteva îndemnuri celor mai tineri ca noi din partea unui om al cărui suflet îşi pune mari speranţe în ziua de mâine. Şi este minunat că pornim lecţia noastră de la MUNCĂ. Iubiţi munca! Anume ea, munca izvorâtă dintr-o chemare interioară, este cea mai eficientă metodă de luptă cu disperarea,  munca este o sursă de existenţă, dar şi una de satisfacţie,  munca este  şi o artă. Numai munca creatoare  căleşte voinţa,  antrenează cugetul, întăreşte trupul,   înnobilează sufletul,   te face să ai sentimentul efortului comun.  Acest fenomen social şi moral,   zis muncă,   asigură progresul, oferă omului suprema fericire,   prelungindu-i existenţa după moarte, pentru că o viaţă de om nu se  topeşte cu totul în ieri,  ea trebuie să fie un simbol pentru ziua de mâine,  doar munca este  capabilă să asigure veşnicia pe  pământ.  Prin urmare,   trebuie să fim conştienţi că fiecare om poartă răspundere în faţa timpului pe care-l trăieşte. Munca ne ajută să imprimăm un sens vieţii noastre,   de fapt ea este  însuşi sensul vieţii.
- Cititorii noştri sunt la vârsta când nu prea înţeleg pe deplin sensul vieţii...
- Viaţa e cel mai mare dar. Cântaţi viaţa, căci ea înseamnă creaţie, iar cunoaşterea şi creaţia nu au sfârşit, mereu bucură ochiul, desfată sufletul celor înfometaţi şi însetaţi de frumos, le sporeşte sinceritatea şi sensibilitatea, îi învaţă să trăiască cu adevărat. Ascultaţi-vă sufletul. Din el porneşte buna înţelegere a vieţii, din el vine harul facerii de bine, în el sălăşluieşte intuiţia divină, el te va învăţa să cunoşti necunoscutul, să edifici inimaginabilul.
- Captivaţi de prezent, ademeniţi de viitor, elevii de azi uneori ignorează faptele străbunilor, se iau la harţă cu părinţii şi  bătrânii. E corect să procedeze aşa?
- Sigur că nu! Purtaţi nealterată memoria străbunilor, gândul cărora luminează mereu minţile căutătorilor de adevăr. Cinstiţi numele neamului din care v-aţi ridicat şi a cărui istorie a fost străfulgerată  de luminoasa figură a lui Traian şi de jertfa marelui Decebal. Trecutul totdeauna deschide cale luminoasă prezentului şi viitorului. Iubiţi Ţara, Limba, Neamul. Oricare ar fi făptuirile unei vieţi,  nu este de îndeajuns, mai trebuie  ceva,   care mi se pare esenţial:  calitatea de bun patriot. Iubindu-ţi Patria, vei asigura instaurarea unui climat de înţelegere, bunăvoinţă,  generozitate  în viaţa comunităţii...