Corina Matei-Gherman (Iaşi)

Surpriza
Azi am primit cadou
O rochiţă desenată
De o mână măestrită,
Dar şi foarte talentată.
Ah, desenele par mici
Şi le văd întâia oară,
Nu cumva o farsă-mi face
Iarăşi Doamna primăvară?
Din nedumerire, iată,
Mama îmi explică ce-i:
- Primăvara îţi oferă
Primii ghiocei.
Am uitat
Văd afară primăvara,
Zarzărul ce-a înflorit
Şi aud albinele
Cu un tainic bâzâit.
Dar, deodată, nu ştiu cum,
Rătăcit părea prin zare,
Un fulg alb, cu alb parfum,
Semăna prin flori ninsoare.
Şi, în gând, m-am întrebat:
Poate nu e din zăpadă!?
Primăvara l-a chemat,
Frumuseţea să i-o vadă.
Totu-i basm şi vis afară,
Alb e fulgul, alb pământul,
Am uitat că primăvara
Baba-şi scutură veşmântul.
La bunica
Bunicuţo, hai afară,
Că-i frumos şi-i primăvară!
Bunicuţo, o-ntrebare:
- Câte flori grădina are?
Câte-s albe? Câte-s roşii?
De ce-n zori cântă cocoşii?
- Ionele, taci odată,
Tu nu vezi, sunt ocupată.
- Bunicuţo, cum să tac,
Când nimic nu-mi faci pe plac?
De exemplu, la-ntâmplare,
Mâţa altă treabă n-are?
Toarce toată ziulica
Şi tu rabzi, nu-i zici nimica.
Fă-mi şi tu ceva pe plac,
Azi mă urc într-un copac.
- Aoleu, ce voinicel!
Dar copacu-i mititel,
Abia prinde rădăcină
Şi mă tem că nu te ţine.
- Vreau, bunică, să văd marea.
- După ce termin mâncarea.
- Plec, bunică, la mămica.
- Du-i salut de la bunica.
Balada ghiocelului
Nu mă rupe, tu, copile,
Albe, am trei aripioare,
Când mă rupi, să ştii
Că plâng, că am viaţă şi mă doare.
Am venit, trimis de Sus,
De o rază de lumină,
S-alung iarna din păduri,
Primăvara ca să vină.
Noi suntem doar îngeri albi,
Am venit dintr-un sublim
S-alungăm iarna geroasă,
N-am venit ca să murim.
Dacă chipul nu vă place,
Nu-i nimic, nu mai venim,
Vom pleca în altă ţară...
Chiar acum şi ne grăbim.
Şi-atunci cine primăvara
O s-o cheme prin păduri,
Prin câmpii, prin valuri line...
Frig mai mult o să înduri.
Să trăim în armonie,
Sub un soare cald şi blând, -
Ghiocei şi oameni care
Sădesc raiul pe pământ.